Poveste...

Suspine, lacrimi, deziluzie...

Ensuite,

Fericire, bine, impacare cu sine si cu ceilalti...

Si asta este povestea mea...Scurta, ce-i drept dar rezumand in cateva cuvinte cele o mie si una de sentimente incercate de mine in aceasta balanta a...cum sa-i zic...sortii...

Fiindca, o recunosc, exista momente in care zilele insorite par ratacite in abisul nul si ireversibil al Timpului, dupa care urmeaza o perioada dulce, frumoasa, dar si fragila, menita sa reechilibreze fiinta cazuta la pamant in deznadejde...

Ne-am intreba apoi ce rost are acest balans continuu intre bine si rau...
Eu m-am gandit si cred ca ambele perioade au un rost...Asteptarea zilelor mai bune implica si amintirea acestora, speranta ca intr-o zi le vom retrai intr-un fel sau altul, ceea ce le face unice, deosebite, nepretuite...

Asteptarea...acea lunga melancolie, din care greu se iese, acea stare intrerioara care cotropeste fiinta si o ingreuneaza cu povara uneori insupotabila a nerabdarii...Nerabdare pentru ce?- ne intrebam, ce asteptam noi, sau pe cine?

Perioadele grele ale vietii sporesc asteptarea, tanjirea pentru clipele fericirii.Dar oare nu asta e scopul lor?- sa se deosebeasca intr-un fel de celelalte?Si astfel sa ne lasam surprinsi de fericire atunci cand ne asteptam mai putin?

Cateodata asa tind si eu sa cred....evident, in teorie se spun multe, in practica ne descurcam mai greu...insa esti cu adevarat puternic atunci cand reusesti sa treci cu brio peste aceste etape grele ale vietii tale...Pentru ca asta e esenta vietii- sa stii sa invingi...Desi si eu mai cad prada cateodata acestei asteptari intru mai bine, crezand ca intr-un moment sau altul voi fi mai fericita, incerc sa traiesc clipa, ca si cum ar fi ultima din viata mea.

Chiar daca ne este greu uneori, e necesar sa privim si partea buna a lucrurilor in cele mai grele momente...

Apropo...de curand, am primit un mail foarte interesant, oarecum nostim, insa cu talc, pe care il voi posta aici.

'' Sunt recunoscator : Sotului (sotiei) care sforaie toata noaptea, Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva ! ☺
........... Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa spelevasele, Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi. ☺.
.... Impozitelor pe care le platesc, Pentru ca inseamna ca sunt angajat.
☺.
........ Murdariei de curatat dupa o petrecere, Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni. ☺.
...... Hainelor care sunt putin cam strimte, Pentru ca inseamna ca am destul de mincare. ☺.
........ Umbrei mele care ma insoteste la munca, Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui. ☺
.... Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiescspalate, Pentru ca inseamna ca am o locuinta. ☺
..... Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud, Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvintului. ☺
.... Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatulparcarii, Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport. ☺
..... Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini, Pentru ca inseamna ca pot auzi. ☺
........ Gramezii de rufe de spalat si calcat, Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat. ☺
... Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile, Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu. ☺
...... Soneriei care ma trezeste in zorii zilei, Pentru ca inseamna ca sunt viu. ☺
SI, IN SFARSIT, ... pentru e-mail-uri, Deoarece inseamna ca am prieteni care se gandesc la mine. ☺☺☺''